atemporal…
Cat de neverosimil pare totul dincolo de micul meu cocon atemporal…observ cum iau nastere si mor imperii…vad oamenii repetand aceleasi greseli iar si iar…parca ar fi o placa de vinil ce a ajuns plina de santuri si zgarieturi din cauza nenumaratelor folosiri…pretind ca salveaza o natiune salvandu-se doar pe ei…se folosesc de superstitii, de influenta, de putere, de slabiciunile altora si de dorinta maselor de a fi indrumate…
incerc sa privesc lucrurile la scara mai mica…sa-i observ in detaliu…totusi nu vad decat copilul ce moare de foame intr-o tara uitata de lume…pe cel ce ucide pentru a-si asigura urmatoarea doza de heroina…pe tatal care cedeaza unui instinct animalic si-si violeaza brutal fiica…pe fosta profesoara ajunsa sa-si vanda demnitatea cersindu-si painea la un colt mizer de strada…
…lacrimile mi se scurg pe obraji in timp ce constientizez ca inocenta e doar o iluzie naiva a unui suflet ratacitor…
de gheata…
Din cerul patat in gri palid dansau fulgi reci si goi…parcul se afla sub semnul tacerii…pasii lui egali lasau urme adanci in puful de zapada ce devenea treptat o masa compacta…pierduse numarul tigarilor fumate…nu mai conta acum…nimic nu mai conta…
oare o papusa de portelan merita sa-ti treci sufletul prin furcile caudine de dragul unui zambet fatarnic? ea este cea vinovata aici sau papusarul ce-a facut-o atat de adorabila pentru el? prea multe intrebari pentru un om chinuit…torturat de dorinta…de pasiune…de vanitate…
…si e prea tarziu pentru a lupta cu propria vointa…prea tarziu pentru regrete…prea tarziu pentru orice…
…a inceput sa mearga spre lacul pe care inmugurisera cristale de gheata…
spre? la? in?
apoi…
Luna se tanguia in ochii tai, inclacrimandu-i…fumai tigara de la tigara ingandurat…stateam exact in fata ta, dar pareai sa nu ma observi…te chemam, trageam de tine, te strigam, iar tu nu realizai decat tanguirea vantului printre frunzele trezite din somnul lor in verde crud…
…iti promisesem ca voi face orice sa vin pe malul lacului, in prima noapte cu luna plina dupa ce totul se va fi terminat….m-am tinut de promisiune…sunt aici…
…si totusi nu ma vezi…ma blestemi pentru ca nu mi-am tinut cuvantul, plangi pentru ca ai crezut intr-o adiere de vant, in efemera bataie a aripilor unui fluture, intr-un juramant scrijelit in trupul spiritelor noastre…
ah…copil neincrezator cum poti sa ma condamni ?
tu…
…m-am indragostit de-o soapta, de iluzia unor aripi de fluture, de-o lacrima lasata sa alunece in infinitul dorintelor mele…
…iubesc un apus impregnat cu sangele primelor intalniri, un ras imbibat de parfumul suav al amintirilor, o atingere pierduta in valatucii fumului de tigara…
tanjesc de dorinta sa te vad, sa te ating, sa ma asigur ca nu esti o himera…o plasmuire a unei minti ratacite…
visul…
e 9 si jumatate dimineata…desi am dormit numai 4 ore sunt odhnita…ma uit langa mine dar tu dormi nestingherit…as vrea sa te trezesc…dar ma razgandesc, vreau cateva minute singura…aprind o tigara…urmaresc serpii de fum cum iau diverse forme si te inconjoara…tu nu realizezi nimic…esti prea purtat in lumea viselor…parul ti se revarsa dezordonat pe perna…cearceaful din care ti-ai facut cochilie a alunecat pe jumatate si ti-a descoperit pielea indecent de alba…tresari in somn si respiratia mi se opreste de teama de a nu te fi trezit, dar tu nici macar nu-ti dai seama de prezenta mea…
…tigara incepe sa-mi arda degetele…cu toate astea nu o observ…sunt prea pierduta in contemplarea somnului unui copil ce se vrea om mare…
hekel havolim hakol hevel…
Ce stii tu cu adevarat despre mine?
Nu, nu fragmente disparate…nu ceea ce se vede in aparenta…nu iluziile si scenele facute doar pentru a realiza imaginea unei anume personalitati…adevarul ce se ascunde dincolo de mirajul creat cu atata usurinta…
…nu stii nimic, nu ma cunosti deloc…observi imaginea de ansamblu dar ratezi detaliile…esenta…
M-am saturat de tine si de lasitatea ta…mi-e sila de superficialitatea pe care o crezi atat de autentica…
…am avut impresia ca esti altfel…mi-am facut iluzii desarte…totusi, esti la fel de antrenat in spiritul de turma ca toti ceilalti si ai intrat in masa anonimatului impreuna cu ei…
iar eu m-am ratacit o data cu tine…
totul si nimic…
Vreau sa scriu.. incerc iar si iar… dar tot ce reusesc e sa ma dezamagesc singura…degeaba am ideile, expresiile, daca ele nu se leaga… degetele chircite pe tastatura asteapta un miracol care sa le insufleteasca…sa devina uneltele propriei lor imposibilitati…
…cuvinte…doar cuvinte sunt acum deziluzia, visele, sperantele, depresia…toate sfaramate in mii de cioburi ce se infig adanc, tot mai adanc si provoaca rani crude in suferinta lor…
…amalgam de cuvinte, amalgam de expresii si nimic coerent…
furtuna pe mare…
Cineva mi-a asemanat la un moment dat sufletul cu marea…dar nu mi-a spus ce se intampla cand incep sa se formeze valuri…cand talazurile nelinistite incep sa inghita totul in jurul lor iar iesirea din vartejurile create este practic imposibila…
…e furtuna pe mare si inima mea e pe o pluta pe cale sa se sfarame…
ai vazut…
Ai vazut vreodata frumusetea unui apus de soare? Vei spune ca da…ca ai intalnit o multime…dar ai privit intr-adevar? Ti-ai deschis mintea si sufletul in fata lui? L-ai absorbit cu intreaga ta fiinta? I-ai simtit vreodata rasuflarea calda pe gene?
Ai vazut vreodata marea rasariturilor de soare? Nu-mi povesti cum ca ai facut asta de 1000 de ori…nu pana cand nu te-ai cufundat cu intreaga ta fiinta in valurile inceputului…pana cand nu ai ras soarelui cu aspect de rodie insangerata…
Ai vazut vreodata adevarata saracie? Nu…nu cea care-ti cere “bani de-o paine” ci cea muta…cea care plange fara lacrimi si nu doreste decat alinare si uitare…cea care fara sa vrei te face sa iti doresti sa le poti oferi ceea ce cauta cu disperarea celui ce isi presimte sfarsitul…
Vezi? Vezi cu adevarat? Sau doar te prefaci ca vezi?
a fost odata…
Amintiri…un parc bucurestean vazut sub ocrotirea luceafarului…o plimbare lunga cu discutii ce vizau banalul: filme si seriale, oboseala repetitiilor…un indragostit ce alergase un parc intreg pt a-si impaca iubita suparata dintr-un motiv demult uitat…o statie de metrou…o imbratisare urmata de senzatia de plutire a catorva secunde…o iluzie undeva unde nu era nimic… imposibilitatea de a recunoaste ceva adevarat si aspiratia oarba de a avea ceea ce nu-mi doream decat pentru satisfacerea imensului meu orgoliu… discutii despre sorescu, despre religie, despre viata in general…
…disparute…toate…brusc…
mi-e dor…mi-e dor de ele…mi-e dor de tine…mi-e dor de tot…
